Agricultura

mmm La capitolul "agricultură" includem tot ceea ce ţine de munca pămîntului, creşterea animalelor, meşteşugurile tradiţionale şi cam ceea ce ţine de sat şi economia specifică a acestuia.
mmm În mod tradiţional, locuitorii din comuna Lupac au crescut oi, vaci, alte animale şi au avut cîte o livadă. Mari specialişti ai prunului, mărului şi părului ca fructe dar şi ca ţuică din aceasta, au dus produsele lor la pustă, cu căruţe cu coviltir, în general conduse de capul familiei însoţit de unul dintre fii săi. Nu de puţine ori erau văzute femei singure conducînd căruţele încărcate cu fructe. Comerţul era simplu: o măsură de fructe contra una de cereale. Schimbul cu ţuică era mult mai profitabil, o măsură de porumb pentru o litră de răchie. Sau cum se negocia la faţa locului.

mm

mmm Brînza, laptele, carnea de miel de Paşti, lîna, pieile şi multe alte produse luau calea oraşului fie la piaţă, fie direct la casele cumpărătorilor. De multe ori, relaţiile cu clienţii durau toată viaţa şi erau moşteniţi de la o generaţie la alta. Sînt celebre craşovencele cu coşurile cu cireşe sau cu scoruşe, atît la Reşiţa, Oraviţa, Anina, Caransebeş, Lugoj ba cît şi la Timişoara.

mm

mmm Acum pot fi văzute cu zeci de bidoane încărcate în tot felul de sacoşe, rucsacuri mergînd din casă în casă unde au "cont". Pentru mulţi era greu de crezut că o femeie aparent firavă poate să ducă singură 2-3 coşuri de cîte 30-50 de kg. (fiecare!!!) încărcate cu fructe. Secretul era că aceste coşuri erau duse cîte o bucată de drum fiecare. Era luat un coş şi dus 50 de metri, apoi era dus celălalt cu încă 20-30 de metri mai în faţă şi tot aşa. Este deja cam uitată tradiţia de a duce coşul pe cap, putîndu-se vedea frecvent femei bătrîne care abia mergeau pe drum, dar putea duce ditamai coşul pe cap. Pe atunci, inclusiv găleata cu apă era dusă pe cap.

mmm Acuma, aproape ca nu este casă fără tractor, remorcă, plug, disc. Sălaşele (vezi poza de mai sus!) se modernizează de nu mai ştii care-i casa şi care-i sălaşul. Muncitul pămîntului nu este rentabilă nici cu utilaje, dar este măcar mai uşor de făcut. Cei mai mulţi şi-au luat aceste utilaje cu bani aduşi din străinătate. Pămîntul din zona de munte-deal, de aici, nu poate susţine asemenea investiţii. Comuna este într-o stare de "aşteptare", ca multe altele din întreaga zonă. Se aşteaptă copiii duşi afară, se aşteaptă investiţii... este o stare de tranziţie dureroasă, în care nimeni nu mai este sigur pe nimic.